Ce va fi primirea lor, decît viațã din morți?

Epistola catre Romani este o carte fundamentală, dar totuși, nu cred că adevărurile ei sunt mai puțin bogate sau profunde decât ale altora. Când mi s-au deschis ochii despre adevărurile profunde ascunse în scripturi am găsit niste relevelatii în Epistola catre Romani care pur și simplu m-au uimit! Ce a fost atât de surprinzător a fost faptul că, deși am citit-o de mai multe ori, totusi, mi-au scapat complet unele dintre adevărurile cele mai minunate!

Poate doriți să vă familiarizați cu capitolul al XI-lea înainte de a continua.
Gata? Bine. Versetul principal este Romani 11:15

Rom 11:15  Cãci, dacã lepãdarea lor a adus împãcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou, decît viațã din morți? 

[Traducerea romaneasca a acestui verset include cuvintele din nou. Acestea nu se gasesc in textul original. Pentru studiul bibliei aveti nevoie de aplicatia gratuita eSword. n.t.]

Ce inseamna " viață din morți " ? Este posibil să fi auzit această expresie folosită la figurat ( cum ar fi ca oasele uscate din Ezechiel 37 referitoare la reapariția statului Israel), dar această utilizare în Romani 11:15 este literală. Aceasta se referă la o înviere literală ! Acest verset este o declarație foarte slab voalată că poporul evreu este cheia pentru înviere ! Ei sunt cheia pentru fiecare înviere ! Ce vreau sa spun prin cheie este că învierea este condiționată de relatia lor cu Iisus, fie că -L resping sau il accepta pe El ca Mesia. Acceptarea lor este motivul pentru care se întâmplă învierea, catalizatorul ei, declanșatorul, evenimentul de precipitare al ei. Acesta este motivul pentru care pecetluirea celor 144 000 de fiii ai lui Israel ( Apocalipsa 7 ) și Furtul Miresei sunt evenimente aproape simultane, fiind legate împreună în scenarii profetice în întreaga Biblie. Cand Domnul mi-a dezvăluit acest adevăr am fost condus sa vad portretul uimitor al relației dintre acceptarea [primirea, Rom 11:15; n.t.] lor și învierea ca și consecință, in capitolul 21 din Ioan ! Aceste două evenimente foarte importante sunt un exemplu, din mai multe, ale procesului treptat de re-altoire a ramurilor naturale pe rădăcina măslinului.

Unii oameni sunt confuzi cu privire la sensul cuvintelor "lepãdarea lor" și "primirea lor." Când Romani 11:15 este citit, chiar dacă lui Pavel i-a fost dat să scrie într-un mod foarte simplu și chiar categoric că Dumnezeu nu a respins poporul Său Israel, (versetele 1-2, 11), atunci când se ajunge la versetul 15, cumva lepãdarea lor pare ca înseamnă "respingerea lor de către Dumnezeu". Nu este "de Dumnezeu", ci mai degrabă "a lui Dumnezeu". Israel face respingerea și acceptarea, nu Dumnezeu. Ce anume, mai exact, este acceptat sau respins in legatura cu Dumnezeu este găsit în context, înapoi în capitolul 10.

Rom 10:9  Dacã mãrturisești deci cu gura ta pe Isus ca Domn, și dacã crezi în inima ta cã Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mîntuit. 10  Cãci prin credința din inimã se capãtã neprihãnirea, și prin mãrturisirea cu gura se ajunge la mîntuire, 11  dupã cum zice Scriptura: „Oricine crede în el, nu va fi dat de rușine.” 12  În adevãr, nu este nici o deosebire între Iudeu și Grec; cãci toți au acelaș Domn, care este bogat în îndurare pentru toți cei ce-l cheamã. 13  Fiindcã „oricine va chema Numele Domnului, va fi mîntuit.”

A respinge pe Dumnezeu este esecul de a chema numele Domnului. Rezultatul este de a nu ajunge la această condiție a mântuirii. Pe de altă parte, acceptarea lui Dumnezeu aduce pe cineva la această mântuire. Această chestiune critică de acceptare are două caracteristici referitoare la mărturisire și credință, gură și inimă, mântuire și dreptate. Una este de a mărturisi pe Iisus ca Domn. Cealaltă este de a crede că Dumnezeu La înviat din morți. Din nou, aceste două caracteristici constituie ceea ce este menționat în Romani 11:15 ca primire.

Accentul tradițional a fost pe mîntuirea individuala, dar interesul nostru în acest moment este pe ceea ce marchează evenimentele tranzitorii ale veacurilor, mântuirea la nivel de grup, atunci cand anumite grupuri din Israel ajung la acceptare. În timp ce multi dintre iudei au crezut in Iisus ca Mesia al lor, este evident că cerințele stabilite de acceptare colectiva nu au fost încă îndeplinite. Există în continuare o "rămășiță" din rândul iudeilor, așa cum este scris în Romani 11:5, "și în vremea de fațã, este o rãmãșițã datoritã unei alegeri, prin har." Acesta este un timp intenționat de împietrire parțială a Israelului, (Romani 11:25). Unii dintre voi ar putea fi surprinsi de acest lucru, dar acest timp a fost nu numai prevăzut, ci predestinat! Creatorul suveran are un plan pentru răscumpărarea tuturor lucrurilor pierdute! Ceea ce găsim în Romani 11 este ceea ce eu numesc planul iudei/neamuri. Următorul pasaj rezumă acest plan într-o adresare catre neamuri.

Rom 11:30  Dupã cum voi odinioarã n'ați ascultat de Dumnezeu, și dupã cum prin neascultarea lor ați cãpãtat îndurare acum, 31  tot așa, ei acum n'au ascultat, pentru ca, prin îndurarea arãtatã vouã, sã capete și ei îndurare. 32  Fiindcã Dumnezeu a închis pe toți oamenii în neascultare, ca sã aibã îndurare de toți. 

Slavă lui Dumnezeu, a cărui milă este veșnică ! După cum este scris în Romani 11:11, este pentru păcatul Israelului că mântuirea a venit la neamuri. Noi, neamurile, trebuie să fim foarte, foarte recunoscători pentru prevederea Domnului pentru noi în acest plan. Prin harul Său fără margini, El va face o astfel de lucrare în aceste ramuri rupte dintr-un măslin sălbatic și altoite în propriul măslin cultivat (Israel) că Israelul va deveni gelos ( Romani 11:11,14 ). Această gelozie este cârligul care va ademeni pe cei pe care Domnul i-a ales din mijlocul neamurilor aducandu-le mântuirea. Această trăsătură de caracter pe care am putea-o vedea în întregime rea este de fapt cheia pentru realizarea scopurilor lui Dumnezeu în om. Acesta este locul unde omul este poate fi prins, agatat. Din cauza invidiei iudeii l-au dat pe Iisus pentru a fi crucificat . Unde am fi astăzi fără răstignirea și învierea lui Mesia? Aceasta profitare de pe urma naturii geloase a omului nu este o chestiune de făptuire a răului pentru ca binele sa urmeze, ci este lucrarea unei înțelepciuni care foloseste ceea ce este pierdut pentru a răscumpăra ceea ce este pierdut. Ce se va realiza atunci când se întâmplă acest lucru este, conform comparației din versetul următor, mult mai multa bogăție!

Rom 11:12  dacã, deci, alunecarea lor a fost o bogãție pentru lume, și paguba lor a fost o bogãție pentru Neamuri, ce va fi plinãtatea întoarcerii lor? 

Acest sezon de împietrire parțială unde, în mod colectiv, Israelul a avut o ureche surdă și un ochi orb va trece și plinătatea neamurilor va fi intrat. Am auzit și citit interpretarea cum că plinătatea neamurilor declanseaza mântuirea lui Israel, dar este de fapt invers.

Intr-o prezentare alegorica foarte frumoasă, respingerea și acceptarea colectiva, este mai târziu în capitol echivalata cu ruperea și altoirea de ramuri în măslin. Versetul 20 folosește termenii necredință și credință în legătură cu ruperea / respingerea și altoirea / acceptarea. Necredința și credința nu este ceva vag, ci specific, referindu-se la Romani 10:9-11, unde aceasta este în mod clar credința în Mesia înviat, Iisus. Dar indivizii înșiși nu sunt ramuri, ci mai degrabă grupuri de indivizi sunt, nu? Din punctul de vedere al versetului Romani 11:24 , "primirea" din versetul 15 este altoirea unei ramuri naturale în măslinul lui propriu, care va fi "mult mai" ușor altoit decât ramurile neamurilor care erau "dintr-un mãslin, care din fire era sãlbatic ". Procesul de altoire implică mult mai mult decât două ramuri, una naturala și una sălbatică. Există o serie de ramuri distincte ale fiecărui tip. Procesul este pe etape, sau, în trepte, se întâmplă în etape, până în cele din urmă , răscumpărarea este completă și Dumnezeu este totul în toate.

Prima caracteristica de acceptare colectiva a Israelului (mărturisirea a lui Iisus ca Domn) poate fi văzut în versetul următor.

Mat 23:39  cãci vã spun cã de acum încolo nu Mã veți mai vedea pînã cînd veți zice: „Binecuvîntat este Cel ce vine în Numele Domnului!”

Acest verset a marcat un stadiu critic în respingerea lui Mesia de catre Israel. În ebraică, aceasta frază intens dorita însă așteptata cu răbdare indicând acceptarea lor este: Baruch Haba b'shem Adonai. Ce muzica dulce va fi!!! Aceasta este ceea ce inseamna a chema numele Domnului. Această expresie folosită în Romani 10:13 trimite la prima sa apariție în Ioel 2:32. Petru a citat-o în Fapte 2:21, si ne învață astfel că un foarte insemnat exemplu de chemare a numelui Domnului s-a petrecut la începutul veacului și că va fi intrecută la încheierea lui. Acest apel de la urma va fi acceptarea colectiva, care va lansa o serie  de minunate tranziții din Romani 11:15!

Cealaltă caracteristică a acceptarii colective a lui Israel, care este credinta ca Dumnezeu L-a înviat din morți pe Iisus, este foarte interesanta luând în considerare cum ca ceea ce declanseaza invierea celor care sunt în Mesia este credinta lor ca El a inviat!

Iata un exemplu de o astfel de acceptare colectiva unde o ramură naturala este altoita în măslinul cultivat.

Apoc 7:4  Și am auzit numãrul celor ce fuseserã pecetluiți: o sutã patru zeci și patru de mii, din toate semințiile fiilor lui Israel. 

Mai jos este un alt stadiu de respingere colectiva într-un moment critic al planului de răscumpărare.

Fapte 28:17  Dupã trei zile, Pavel a chemat pe mai marii Iudeilor;

Fapte 28:24  Unii au crezut ce le spunea el, iar alții n'au crezut. 25  Fiindcã ei au plecat acasã în neînțelegere unii cu alții, Pavel n'a adãugat decît aceste vorbe: „Bine a spus Duhul Sfînt prin proorocul Isaia cãtre pãrinții voștri, 26  cînd a zis: „Du-te la poporul acesta, și zi-i: „Veți auzi cu urechile voastre, și nu veți înțelege; cu ochii voștri veți privi, și nu veți vedea. 27  Cãci inima acestui norod s'a împietrit; ei aud greu cu urechile, și-au închis ochii, ca nu cumva sã vadã cu ochii, sã audã cu urechile, sã înțeleagã cu inima, sã se întoarcã la Dumnezeu, și sã-i vindec.” 28  Sã știți dar cã mîntuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimeasã Neamurilor, și o vor asculta.” 29  Cînd a zis aceste vorbe, Iudeii au plecat, vorbind cu aprindere între ei. 

De ce este scris "ca nu cumva sã vadã cu ochii", ca și cum Dumnezeu nu a vrut să se întoarcă pentru a-i vindeca? Ar trebui să înțelegi că nu este vorba că el nu a vrut ca ei să nu vada niciodata. El vrea ca ei să vadă , dar știe că nu vor vedea până când sunt îndeplinite anumite condiții . Și el știe că alții s-ar fi pierdut în cazul în care condițiile ar fi fost îndeplinite prea curând. Deci , în înțelepciunea și răbdarea lui, Domnul a rânduit să rețină credința colectiva din Israel până în momentul potrivit. Dumnezeu a știut ca nu toată omenirea ar fi putut fi câștigată așa cum erau. El ne-a creat și știe perfect natura noastră . Omenii s-au adunat împreună ca unul în câmpia Șinear și turnul Babel a fost construit. El a știut că prin divizarea omenirii , făcând din unu, doi oamneni "vechi", interacțiunea dintre națiunea pe care a ales-o El și toate celelalte va aduce în cele din urmă un "om nou" în El. Iudeii și neamurile interacționeaza unii cu alții și există un conflict . După cum este scris Neamurilor cu privire La Iudei în versetul 28, "În ce privește Evanghelia, ei sînt vrãjmași, și aceasta spre binele vostru;" O divizare clară între cele două tabere este evidentă. Exista ceea ce noi numim antisemitism, care este inerent printre "Goyimi", Neamuri și invers printre Iudei. În Hristos, care este, cum am spune, atunci când o persoană intră în corpul lui Mesia și este hrănit din seva din radacina măslinului cultivat, Iisus, diviziunea rasială este eliminata și sunt una cu El și, prin urmare, una cu fiecare altă persoană în El. Dar în cazul în care nu sunt una cu El, ei nu sunt una nici cu celălalt, ci separati și din nou în conflict, iar frictiunea care este inerenta în trupul carnal este din nou între ei.

Ați observat că inima lui Pavel favoriza pe iudei? În urmă cu câțiva ani, Domnul m-a indemnat să consider asta și cum am făcut asta am fost foarte impresionat ca aceasta era inima Domnului insusi, nu doar a lui Pavel, și că Domnul l-a inspirat pe Pavel. Din acel moment, atunci când Domnul mi-a arătat inima Lui, am fost binecuvântat să o primesc si eu la randul meu. În termeni stricti, Domnul este rasist pentru că favorizează evreul. În acest sens, si eu sunt rasist, preferând iudeul, pentru că Domnul, prin har, în această chestiune mi-a dat inima Lui. Oh, Israel, permite-mi să te aud spunând acea expresie în prezența Regelui tău. Baruch Haba b'shem Adonai! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!

V-ați întrebat vreodată cum se face că Pavel, având în vedere dragostea lui pentru frații săi după trup, a fost numit un Apostol al Neamurilor? Și, de asemenea, de ce a fost că lui Petru, apostolul pentru iudei, i-a fost dat harul de a duce Evanghelia la casa lui Corneliu cel dintre Neamuri și a inugura astfel primul sezon de altoire de la ceea ce prin natura sa a fost un măslin sălbatic? De ce aceasta slujire incrucisata? Deoarece ele sunt legate împreună! De ce a fost acest veac în primul rând iudeu, abia apoi din ce în ce dominat de Neamuri si acum in scurt timp se întoarce din nou? Aceasta este lucrarea planului. În primul rând pentru evrei, apoi pentru Neamuri. Neamurile vor sarbatorii încă neîmplinitul Sukkot (Sărbătoarea Corturilor) în timpul zilei milenare a domniei Mesianice, pentru că este cu adevărat un festival hotărât pentru ei. Ramurile evreiești vor fi, la acel moment, deja altoite pe deplin inapoi.

Lumea așteaptă bogățiile care se vor manifesta atunci când Israelul va fi făcut gelos, când va sosi timpul desemnat pentru ca slujirea hotărâtă pentru apostolul Pavel să dea roadele sale. 

Acum, deși există si alte adevăruri minunate ce pot fi culese din acest capitol, aș vrea să aduc acest studiu la incheiere cu acest pasaj.

Rom 11:33  O, adîncul bogãției, înțelepciunii și științei lui Dumnezeu! Cît de nepãtrunse sînt judecãțile Lui, și cît de neînțelese sînt cãile Lui! 34  Și în adevãr, „cine a cunoscut gîndul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui?     35  Cine I-a dat ceva întîi, ca sã aibã de primit înapoi?” 36  Din El, prin El, și pentru El sînt toate lucrurile. A Lui sã fie slava în veci! Amin.